Cuvântul polisemantic
Nu confunda cuvântul polisemantic cu omonimele.
„Omonim” este o noțiune relativă, la fel ca „geamăn” sau „frate”. Nu-i poți spune unui singur cuvânt „omonim”. Așa cum un om singur la părinți nu poate fi numit „geamăn” sau „frate”. Deci nu poți spune: „Cuvântul bancă este omonim.”; așa cum nu poți spune: „Georgică este geamăn (sau frate).” Corect este: „Cuvintele bancă și bancă sunt omonime.” „Georgică și Mitică sunt gemeni / frați.” Sau „Cuvântul bancă este omonimul cuvântului bancă.” „Georgică este geamănul / fratele lui Mitică.”
Pe de altă parte, polisemia este o noțiune absolută. Un cuvânt este polisemantic, dacă are mai multe sensuri înrudite. Trăsătura de polisemantic este o trăsătură individuală. Pot spune: „Cuvântul braț este polisemantic.”. Nu-și primește trăsătura dintr-o relație cu alt cuvânt, ci este a lui, individuală, internă, intrinsecă.
Vezi explicația, pe larg, dând click pe imaginea următoare.
După ce vezi filmul, dă un test aici.
