Perspectiva narativă obiectivă – subiectul II, bacalaureat

Perspectiva narativă obiectivă

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.

            Cristina Madolschi întinse scrisoarea despăturită, fluturând-o de un colț între degetele uscate. Tudor Stoenescu-Stoian părăsi jilțul s-o ia în primire și se apropie de fereastră s-o descifreze în lumina vânătă a crepusculului.

            Supraviețuitoarea Movileștilor îi urmări privirea plimbată pe rânduri, cu ochii ei ficși și adânc scufundați în orbitele osoase. Toată viața Cristinei Madolschi se concentrase în această așteptare. Suflarea îi expirase pe buzele albe și subțiri. Cu mâinile cuminte așezate pe genunchi, Iordăchel Păun o privea cu milă.

            Se auzi, un răstimp, numai foșnetul ploii și vântul în ferestre.

            Pentru Tudor Stoenescu-Stoian, scrisul din foaia învechită, cu cerneală palidă, nu avea nicio însemnătate. Cel mult, îi putea satisface o curiozitate de grafolog, dacă ar fi voit să reconstituie, din slova dezordonată, firea răposatului Pintea Căliman. Dar jucă până la sfârșit comedia caritabilă pe care i-o ceruse Iordăchel Păun.

Cezar Petrescu, Oraș patriarhal

            Notă

Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuația – 1 punct).

În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.

Vezi în materialul următor (2 pagini) planul compunerii și compunerea.

În fragmentul dat, perspectiva narativă este obiectivă și omniscientă.

Perspectiva este obiectivă, pentru că naratorul povestește din postura unui observator extern, neimplicat în acțiune. Nu există în text verbe și pronume de persoana I, ci doar de persoana a III-a: „întinse”, „părăsi”, „se apropie”; „îi”, „ei”, „o”.

În plus, naratorul relatează totul pe un ton neutru, impersonal, fără să facă aprecieri proprii și fără să-și exprime impresiile și atitudinea față de cele prezentate.

Perspectiva este omniscientă, pentru că naratorul știe tot despre lumea narată: și ce se întâmplă în exteriorul personajelor, și ce se întâmplă în interiorul lor.

Omnisciența externă  este dovedită de faptul că naratorul știe tot ce se întâmplă. Aflăm de la el cum Cristina Madolschi îi înmânează o scrisoare lui Tudor Stoenescu-Stoian și cum acesta o ia și se apropie de fereastră să o citească. Cristina îl urmărește cu atenție. Are o față osoasă, cu ochii scufundați în orbite și buze albe și subțiri. Un alt personaj, Iordăchel Păun, urmărește întreaga scenă, privind-o cu milă pe femeie. Afară plouă și bate vântul. Se înserează.

Omnisciența internă este dovedită de faptul că naratorul știe ce gândesc și ce simt personajele. Aflăm că, pentru Cristina, momentul este foarte important. Aproape că nu respiră în timp ce Stoenescu-Stoian citește scrisoarea. Pătrunzând în mintea acestuia, ne dăm seama că, de fapt, se preface că e interesat de ce scrie acolo doar ca să-i facă pe plac lui Păun.

În concluzie, în fragmentul dat, perspectiva naratorială este obiectivă (pentru că naratorul este un observator extern și neutru, care povestește la persoana a III-a, fără intervenții proprii) și omniscientă (pentru că naratorul beneficiază de o percepție ilimitată, atât externă, cât și internă).