Rolul stilistic al verbelor la imperfect

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind rolul stilistic al verbelor la imperfect.

Liniștea te-nsoțea pretutindeni, ca o suită.
Dacă ridicai o mână, se făcea în arbori tăcere.
Când mă priveai în ochi, împietrea o clipită
din a timpului curgătoare putere.

Simțeam că pot adormi, visând stele locuite.
Și, numai dacă m-ar fi atins umbra ta foșnitoare,
aș fi putut împinge nopțile-ncremenite
ca pe-o elice-naintând, spre soare.

Și numai sentimentul acesta îmi da fericire,
numai gândul ca sunt și că ești.
Sprijineam pe țârâitul greerilor coviltire,
sub care beam azurul decantat în cești.

Și când sfârșeam cuvintele, inventam altele.
Și când se-nsera cerul, inventam ceruri albastre,
și când orele se-nverzeau ca smaraldele,
ne bronzam la lumina dragostei noastre. (…)

(Nichita Stănescu – „La-nceputul serilor”)